Sursa text:
Stiintaagricola.md/files/266.pdf__________________________________
În domeniul creşterii iepurilor de casă, ca şi la orice altă specie de animale, este necesară efectuarea
selecţiei, fiindcă în cazul în care animalele nu se vor selecta şi vor fi lăsate la întâmplare se va reduce
calitatea descendenţei, numărul de pui, dimensiunile şi calităţile blănurilor etc. Munca de selecţie are
scopul de a ameliora calitatea animalelor, pentru obţinerea unor producţii foarte înalte (Elena PopescuMicloşanu et al., 1998; N. Bucataru, 2005).
În linii generale, creşterea iepurilor de casă poate fi efectuată în scopuri diferite: pentru prăsilă,
pentru a satisface cerinţele familiei în carne dietetică şi ieftină şi pentru comercializare. Tradiţional, în
Republica Moldova iepurii de casă se cresc în sectorul individual pentru îndestularea necesităţilor
vitale, însă pot fi crescuţi într-un număr mai mare în ferme moderne, ceea ce ar permite obţinerea unui
profit înalt, îndeosebi folosind piaţa externă, unde carnea de iepure este foarte solicitată. Creşterea
iepurilor în gospodăriile populaţiei trebuie să fie însoţită şi de temeinice cunoştinţe de specialitate,
furnizate în cadrul unui flux de informaţii (I. Bud, 1998; V. Efros, 2003).
Pornind de la aceste constatări, am considerat binevenit prezentarea unor aspecte referitoare la
aprecierea producţiei de lapte a iepuroaicelor, respectiv capacitatea de alăptare, în funcţie de
prolificitatea unor rase luate în studiu.
MATERIAL ŞI METODĂ
Materialul biologic utilizat a fost reprezentat de 2 loturi de iepuri aparţinând raselor Neozeelandeză
Albă şi Californiană, fiecare fiind constituit din 6 femele, aflate în studiu pe parcursul a trei cicluri de
reproducţie. S-a stabilit numărul de pui la fătare, greutatea lor, numărul puilor la înţărcare, greutatea totală
a puilor la fătare şi la vârsta de trei săptămâni, respectiv producţia de lapte pe zi şi totală pe lactaţie.
Producţia de lapte s-a calculat prinmetoda indirectă, ţinând cont de următorul indice: pentru 1 g sporsunt
necesare 2 g lapte. Puii au fost cântăriţi la naştere şi la vârsta de 21 zile, ulterior aplicându-se formula
(G2
-G1
) x 2, în care G2
reprezintă greutatea puilor la vârsta de 21 de zile şi G1
greutatea lor la fătare, sa calculat cantitatea totală de lapte. Experienţele au fost efectuate după metoda luiA. Ovsânikov (1976).
ZOOTEHNIE ŞI BIOTEHNOLOGII52
Ştiinţa agricolă, nr. 2/2009. ISSN 1857-0003
REZULTATE ŞI DISCUŢII
În urma analizei experimentale a datelor obţinute prezentate în tabelul 1, putem face următoarele
aprecieri.
Cele mai bune performanţe privind prolificitatea le realizează rasa Neozeelandeză Albă cu 8,50
produşi obţinuţi în medie pe fătare (B ³ 0,95), pe când rasa Californiană – 7,50 produşi. Un indice
foarte important este viabilitatea puilor legată de procentul de supravieţuire a iepuraşilor până la înţărcare
care constituie respectiv 90,1 % la rasa Neozeelandeză Albă şi 86,6 % la rasa Californiană.
Tabelul 1
Prolificitatea femelelor şi viabilitatea puilor până la înţărcare, (n=6)
Rasa
Indicii examinaţi Neozeelandeză Albă Californiană
V, % V, %
1. Prolificitatea, cap 8,50±0,28* 5,88 7,50±0,28 6,67
2. Viabilitatea, % 90,1 - 86,6 -
X ± S x X ± S x
Semnificaţia diferenţelor dintre medii: *B ³ 0,95.
Greutatea totală a cuibului la fătare este în strânsă corelaţie cu numărul de pui obţinuţi r = 1. Din
datele tabelului 2 s-a constatat că greutatea unui pui la fătare de rasa Neozeelandeză Albă constituie
49,01 g, iar greutatea totală a cuibului 416,66 g, corespunzător la rasa Californiană 50,06 g şi 375,5 g.
Din analiza rezultatelor obţinute şi prezentate se poate desprinde uşor evoluţia producţiei de lapte la
cele două rase, calculată indirect pe baza acumulării masei corporale. Cu toate că cele două rase au
beneficiat de condiţii analogice de hrană şi întreţinere, cele mai bune rezultate au fost obţinute de la
materialul biologic de rasă NeozeelandezăAlbă, realizând o acumulare de greutate a cuibului mai mare
faţă de rasa Californiană cu 300 g.
Greutatea totală a puilor la vârsta de 21 zile a fost în medie la rasa Neozeelandeză Albă de 2120 g,
iar a unui pui 276,76 g, la rasa Californiană, respectiv 1820 g greutatea cuibului, iar a unui pui 280 g.
Pe parcursul a 21 zile iepuroaicele de rasa Neozeelandeză Albă au secretat o producţie de lapte de
cca. 3406,68 g, iar cele de rasa Californiană 2965 g, producţia de lapte pe zi constituind respectiv
162,22 g la rasa Neozeelandeză Albă, şi 141,19 g la rasa Californiană.
Tabelul 2
Producţia de lapte la iepuroaice, în funcţie de rasă
Producţia de lapte
Rasa
Numărul mediu de
pui fătaţi, cap
Greutatea totală a
puilor, g
Numărul puilor la
21 zile, cap
%
de supravieţuire
Greutatea totală la
21 zile, g
Greutatea unui pui
la 21 zile, g
pe 21
zile, g
pe zi,
g
Neozeelandeză
Albă
8,5 416,66 7,66 90,11 2120 276,76 3406,68 162,22
Californiană 7,5 375,5 6,50 86,66 1820 280 2965 141,19
Pe parcursul cercetărilor a fost studiată şi dinamica masei cuibului de iepuraşi de la naştere până la
vârsta de 60 zile (fig. 1). Din datele prezentate se observă o dezvoltare corporală mai superioară după
vârsta de 35 zile. Deoarece iepuraşii de rasa Neozeelandeză Albă suportă mai uşor stresul de înţărcare,
înregistrează un spor în greutate mai mare faţă de rasa Californiană. Diferenţa de greutate între
loturile examinate la vârsta de 60 zile constituie 1797,5 g în favoarea rasei Neozeelandeză Albă.
Iepuroaicele celor două rase luate în studiu se caracterizează prin indici de prolificitate care în53
Ştiinţa agricolă, nr. 2/2009. ISSN 1857-0003
deosebi corespund standardului rasei respective, iar descendenţa obţinută a manifestat sporuri mari în
greutate de cca. 154 g/zi la rasa Neozeelandeză Albă şi 115,9 g/zi la rasa Californiană.
416,66 375,5
749
585
1560
1205
2120
1820
3940
3105
7800
6002,5
0
1000
2000
3000
4000
5000
6000
7000
8000
masa cu bi u ul i, g
1 la naştere 2 7 zile 14 3 zile 21 z 4ile 35 zil5e 60 zi6le
varsta, zile
Figura 1. Dinamica masei cuibului de iepuraşi, g
neozeelandeză
albă
californiană
CONCLUZII
1. Iepuroaicele luate în studiu s-au caracterizat prin indici reproductivi şi productivi ce corespund
standardului raselor Neozeelandeză Albă şi Californiană.
2. Prolificitatea şi viabilitatea iepuroaicelor variază şi constituie la rasa Neozeelandeză Albă 8,50
cap (90,11 %), iar la rasa Californiană respectiv 7,50 cap şi (86,66 %).
3. Pe întreaga perioadă de lactaţie, producţia de lapte este cuprinsă, în funcţie de rasă, între 3406,68
g şi 2965 g, iar producţia zilnică de lapte constituie 162,22 g şi respectiv 141,19 g.
4. Pe parcursul creşterii iepuraşilor, dinamica masei cuibului este mai mare la rasa Neozeelandeză
Albă, manifestând la vârsta de 60 zile o diferenţă de 1797,5 g faţă de rasa Californiană.
BIBLIOGRAFIE
1. Bucataru, N., Maciuc, V. Afaceri în creşterea iepurilor de casă şi animalelor de blană.Chişinău, 2005, 93 p.
2. Bud, I. Creşterea şi valorificarea iepurilor, animalelor de blană şi vânatului. Timişoara, 1998, 180 p.
3. Efros, V. Principiile de bază de creştere a iepurilor domestici. Chişinău, 2003, 53 p.
4.Ovsânicov, A. Ocnovy opytnogo dela v životnovodstve. Moskva, 1976, 143 s.
5. Popescu-Micloşanu, Elena; Tudorache, Minodora. Creşterea şi valorificarea iepurilor, animalelor de
blană şi vânatului. Timişoara, 1998, 263 p.
