Sursa:
gapetrei2005.sunphoto.ro_________________________________
METODE DE CRESTERE
Ridicarea productivitatii iepurilor se realizeaza printr-un complex de masuri care au drept scop imbunatatirea calitativa si sporirea numerica a efectivclor.
Aceasta actiune initiata indeosebi in unitatile agricole, necesita o serie de lucrari tehnice legate de cresterea rationala a iepurilor. In mod obisnuit, prin crestere se intelege intregul complex de masuri legate de procesul de productie din zooteh-ie si anume: cunoasterea insusiriler productive ale raselor de iepuri, intretinerea si inmultirea lor, cresterea produsilor, furajarea si ingrijirea iepurilor adulti, ameliorarea raselor etc. Metodele de crestere se pot grupa astfel: cresterea in rasa curata (in stare pura); cresterea prin incrucisare; cresterea pe baza de linii (aceasta reprezinta o forma aparte).
Cresterea in rasa curata
Aceasta metoda se aplica in special in cadrul raselor amelioratoare si ameliorate. Inmultirea si perfectionarea rasei in acest caz se face fara amestecul altor rase. Se imperecheaza deci numai iepuri din aceeasi rasa, de exemplu: mascul (cf) Chinchilla cu femela (?) Chinchilla sau cf Uriasul belgian x j) Uriasul belgian.
Aceasta metoda de crestere se practica in crescatoriile care produc si difuzeaza la diversi crescatori iepuri de reproductie (prasila
Prin aceasta metoda de crestere se consolideaza si se pastreaza insusirile principale si caracterele specifice rasei respective. In aplicarea metodei sint cunoscute trei forme principale de imperechere: omogene, heterogene si inrudite.
Imperecherile omogene se practica intre exemplare cu caractere foarte asemanatoare, cu scopul de a obtine un material de reproductie de mare valoare. Imperecherile heterogene se fac intre exemplare care apartin aceleiasi rase, dar care se deosebesc prin unul sau mai multe insusiri morfo-productive, in scopul sporirii productiei.
Nu se admite imperecherea iepurilor cu defecte opuse in vederea nivelarii lor, deoarece „rau cu rau da si mai rau". Imperecherile consangvine (consangvinitatea) presupun imperecherea intre exemplare inrudite pina la gradul al V-lea. Dupa gradul de rudenie al exemplarelor imperecheate, consangvinitatea poate fi: strinsa, moderata si indepartata.
In consangvinitatea strinsa (incest) se imperecheaza tata cu fiica, frate cu sora etc. In consagvinitatea moderata se imperecheaza verii intre ei. In consangvinitatea indepartata, gradul de rudenie este mai larg. Practicarea consangvinitatii fara pricepere (mai ales cind iepurii imperecheati au o constitutie slaba), duce la pagube economice, manifestate prin anumite defecte: pro¬dusii au o constitute debila, rezistenta scazuta fata de asperitatile climei si agentilor patogeni, un procent mare de 'mortalitate etc.
De aceea, ea nu trebuie aplicata in crescatoriile de exploatare, ci numai in statiuni experimentale si in centre de elita (pentru pastrarea si intensificarea la urmasi sau descendenti a unor caractere dorite; pentru consolidarea anumitor calitati ereditare; pentru crearea unui material de prasila superior).
Sub acest aspect, con-sangvinitatea este considerata ca o metoda de reproduce secundara si chiar ca o metoda de ameliorare a raselor de iepuri. Ea este o arma cu doua taisuri, care trebuie minuita cu multa pricepere.
Consangvinitatea da rezultate bune numai cind se aplica un timp scurt, pe iepuri perfect sanatosi, cu o constitutie robusta si o vitalitate pronuntata. Cind se practica pe o durata mai mare si imperecherea se face intre iepuri cu o constitutie slaba si fara o ingrijire corespunzatoare, consangvinitatea duce la degenerare.
Cresterea prin incrucisare
Prin aceasta metoda se urmareste imperecherea iepurilor din rase diferite, in care caz produsii obtinuti nu sint de rasa curata, ci metisi sau „corci". Este metoda cea mai larg raspindita si se practica atit in crescatoriile personate, cit si in cele de exploatare sau de tip industrial, in care baza productiei o formeaza iepurele de carne.
Pentru a mari greutatea corporala si productia de carne la iepurii obisnuiti, acestia se incruciseaza cu exemplare din alta rasa si indeosebi de talie mare, cum este rasa belgiana (de exemplu: o Chinchilla x Uriasul belgian). Prin incrucisare se obtin produsi cu ereditate zdruncinata, adica cu o natura mai plastica, ce poate fi mai usor transformata si dirijata de om.
De aceea, metisii prezinta o serie de insusiri speciale, pe care iepurii din rasele cu¬rate nu le poseda. In general, ei se caracterizeaza printr-o talie mai mare, constitutie buna, vitalitate pronuntata, o mai mare putere de adaptabilitate, asimileaza mai bine hrana si se ingrasa mai economic decit iepurii din rasele curate.
Cu toate ca metisii nu au caractere exterioare si de productie constante (se pierd usor in generatiile urmatoare), totusi, in numarul lor mare, se pot gasi si exemplare care transmit destul de stabil caracterele lor prin ereditate. Aceste caractere pot fi inmultite prin consangvinitate, ( folosindu-se in crearea de rase noi. In vederea ridicarii pro¬ductiei de carne, scopul va fi atins numai atunci cind ie¬purele ameliorator provine dintr-o rasa selectionata si care poseda aceasta insusire.
De aceea, este necesar ca actiunea inceputa la noi in tara pentru organizarea de crescatorii sistematice, in vederea producerii si difuzarii de iepuri de prasila, sa fie 'mai mult sprijinita si incurajata, in sensul de a se infiinta si centre speciale de selectie.
Crescatorii de iepuri, de la care se contracteaza si achizitioneaza anual peste 500 tone carne de iepure, trebuie sa fie ajutati sa-si imbunatateasca matca cu reproducatori din rase curate. Se deosebesc mai multe forme de incrucisare: industriala, de absorbtie, de infuzie, de reintoarcere, multipla.
Incrucisarea industrials consta in imperecherea iepurilor din rase diferite in care se urmareste obtinerea de metisi pentru carne, cu o mai mare putere de ingrasare si mult mai prolifici. Ca rase amelioratoare se folosesc iepurii de talie mare (Uriasul belgian, Marele alb). Produsii obtinuti se valorifica la prima generate.
Incrucisarea de absorbtie
Incrucisarea de absorbtie se practica cu scopul transformarii unei rase locale neperfectionate, cu ajutorul unei rase amelioratoare. Procesul tehnic de absorbtie cuprinde trei etape: rasa locala se incruciseaza cu masculi din rasa ame¬lioratoare; metisii obtinuti se selectioneaza si cele mai bune iepuroaice se incruciseaza din nou cu masculi din rasa amelioratoare, insa neinruditi cu masculii de la prima incrucisare; iepuroaicele cele mai reusite din generatia a doua se imperecheaza din nou cu masculi din rasa amelioratoare.
Durata procesului de absorbtie este de 4—5 generatii si depinde de deosebirile mai mari sau mai mici dintre rasele respective.
Incrucisarea de infuzie
Incrucisarea de infuzie urmareste ameliorarea unui defect la o anumita rasa, cu ajutorul unei alte rase, care poseda insusirile dorite. Un astfel de exemplu il constituie incru¬cisarea rasei Chinchilla de talie mica cu Uriasul belgian, pentru formarea iepurelui Chinchilla mare de carne. In acest scop se alege un numar de femele din rasa Chinchilla, pe care le imperechem o singura data cu masculi din rasa Uriasul belgian.
Produsii rezultati se imperecheaza cu alti produsi din cadrul rasei respective, difuzindu-se astfel treptat insusirile in cadrul intregii rase. Aceasta incrucisare, care in final duce la obtinerea unor produsi mari de Chinchilla, nu atrage o transformare totala a rasei infuzate, ci numai o modificare in marirea taliei si greutatii corporale.
Incrucisarea de reintoarcere
Incrucisarea de reintoarcere se practica o singura data, numai la o singura generate, in cadrul raselor carora productia si prolificitatea mare le slabeste constitutia si le debiliteaza. De exemplu, daca iepuroaicele din rasa Albastrul vienez prezinta semne de degenerare, se reco- manda sa fie incrucisate fie cu iepuri belgieni, fie cu argintii care, de altfel, au contribuit la formarea rasei respective.
Incrucisarea multipla
Incrucisarea multipla consta in incrucisarea a doua sau mai multe rase. De exemplu, se incruciseaza Chinchilla cu Marele alb, dupa care, metisii rezultati in prima ge¬nerate (femelele) se incruciseaza cu Uriasul belgian. In felul acesta se obtin produsi sanatosi, rezistenti, cu o maturitate precoce si pot lua nastere grupe de iepuri cu insusiri economice superioare.
Cresterea pe baza de linii
Cresterea pe baza de linii reprezinta o forma organizata de aplicare a metodelor de crestere amintite (in rasa cu-rasa si prin incrucisari). Este forma cea mai avansata de obtinere a unor rase de iepuri perfectionate (ameliorate) si se poate aplica numai in crescatoriile de elita si in statiunile zootehnice experimentale.
Scopul urmarit consta in ameliorarea raselor de iepuri (consolidarea unor caractere ereditare de mare valoare) si prevenirea incestului (reducerea lui in limite moderate). Existenta liniilor si familiilor in cadrul raselor asigura reusita actiunii de ameliorare.
In crescatoriile de elita se practica asa-zisa „crestere in fa-milii de singe" si cu „linii de singe". Se urmareste retinerea si folosirea intensa la reproductie a iepurilor care prezinta anumite insusiri economice utile, iar imperecherea acestora (omogena si inrudita) se organizeaza in asa fel, incit sa se poata obtine o descendenta mai numeroasa care sa posede aceste calitati.
O familie de singe este formata din produsii care se trag din acelasi exemplar, fie mascul, fie femela.
Abatorizarea iepurilor de casa
Greutatea medie normală a rasei Californiene se consideră a fi de 4,0 kg.
În paralel cu dezvoltarea cuniculiculturii (creşterii iepurilor de casă) este necesar să se investească şi în construirea de abatoare pentru tăierea şi prelucrarea iepurilor de casă.
În aceste abatoare trebuie să existe un flux de tăiere şi de prelucrare în sistem conveierizat, în condiţii de igienă desăvârşită şi sub control sanitar-veterinar strict.
În momentul proiectării abatoarelor de iepuri de casă, trebuie să se urmărească realizarea unei linii de sacrificare mecanizate şi automatizate, dispusă optim din punct de vedere al fluxului tehnologic, al transporturilor interioare, al spaţiului ocupat şi al organizării producţiei.
Din punct de vedere al capacităţii de sacrificare şi de prelucrare, precum şi al dotării, abatoarele de iepuri de casă se pot grupa în abatoare: mici, mijlocii şi mari. Abatoarele mici şi mijlocii, sunt dotate cu linii tehnologice specializate pentru tăierea şi prelucrarea iepurilor de casă. În abatoarele mari de păsări pot exista şi linii tehnologice pentru sacrificarea iepurilor de casă.
Sectoare de activitate în abator
Indiferent de capacitatea de sacrificare şi de nivelul tehnic al liniei tehnologice, abatoarele de iepuri de casă trebuie să prezinte următoarele sectoare de activitate:
• Sectorul de recepţie, cuprinde: spaţiu de recepţie şi de staţionare a iepurilor, spaţiu de alimentare a liniei de sacrificare, spaţiu de spălare şi de dezinfectare a cuştilor de transport, vestiare şi toaletă pentru personalul abatorului, magazie pentru cuştile folosite în abator, birou de lucru;
• Sectorul de industrializare, cuprinde: spaţiu de prelucrare iniţială (asomare, suspendare pe suportul transportorului conveierizat, sângerare, jupuire), spaţiu de eviscerare, spaţiu de prelucrare finală (îndepărtarea picioarelor de la genunchi şi de la jaret în jos, spălarea carcaselor la duş cu apă rece, fasonarea carcaselor), spaţiu de zvântare, spaţiu de răcire, spaţiu de sortare, tranşare şi ambalare, precum şi spaţii auxiliare;
• Sectorul de depozitare şi expediţie, cuprinde: spaţii de depozitare pentru carne refrigerată şi congelată, precum şi un spaţiu suplimentar cu un coridor de expediţie;
• Sectorul de prelucrare a subproduselor necomestibile şi alte deşeuri organice, cuprinde: spaţiu de colectare iniţială a subproduselor şi spaţiu de prelucrare cu anexele respective;
• Sectoarele auxiliare, cuprind: centrala frigorifică, fabrica de gheaţă, centrala termică, staţia de alimentare cu apă potabilă, staţia de epurare a apelor uzate, post trafo, depozit de ambalaje, atelier mecanic, spaţiu de spălare a navetelor de material plastic folosite în abator pentru manipularea iepurilor, spălătorie pentru echipamentul de protecţie, punct sanitar-veterinar, sală de mese ş.a.
Criterii sanitar-veterinare
Abatoarele de iepuri de casă trebuie să îndeplinească exigenţele sanitar-veterinare începând chiar de la proiectarea acestora, apoi pe parcursul realizării lor, şi, în final, de-a lungul exploatării. Pentru realizarea acestor exigenţe trebuie să avem în vedere următoarele aspecte:
• Amplasarea abatorului: în afara localităţilor, pe terenuri plane, uscate, ferite de vânturi dominante, cu apă subterană la o adâncime adecvată, cu acces la şosele şi la calea ferată, la o distanţă convenabilă de linia de înaltă tensiune şi de o sursă de apă potabilă, în zone lipsite de factori nocivi;
• Construcţia spaţiilor tehnologice: realizarea unui flux de producţie coerent, fără intersectarea zonelor murdare şi curate; dispunerea spaţiilor şi a locurilor de lucru în succesiunea operaţiilor tehnologice; spaţiile folosite pentru produsele comestibile să fie complet separate (până în tavan) şi distincte de spaţiile cu produse necomestibile; materialele folosite în construcţie să fie impermeabile, nealunecoase, rezistente la uzură şi coroziune (la apă caldă, substanţe dezinfectante şi pentru curăţenie etc.); pereţii interiori şi stâlpii de susţinere din spaţiile tehnologice acoperiţi cu plăci de faianţă albă sau de culoare foarte deschisă; pervazul ferestrelor înclinat la 450; locul de unire a pereţilor cu pardoseala şi cu tavanul trebuie să fie rotunjit; uşile să fie suficient de largi şi lipsite de prag; uşile care comunică cu exteriorul să se deschidă bine şi să fie echipate cu dispozitive automate de închidere; iluminarea spaţiilor tehnologice cu tuburi fluorescente dimesnionate adecvat spaţiului; asigurarea de instalaţii termice, frigorifice şi de ventilaţie adecvate; dimensionarea reţelei de aprovizionare cu apă în vederea satisfacerii necesarului de apă pentru prelucrarea carcaselor, menţinerea curăţeniei, nevoile personalului, fabricarea gheţii ş.a.; reţeaua de canalizare trebuie să asigure îndepărtarea permanentă şi rapidă a apelor uzate;
• Utilajele din abatoarele de iepuri: trebuie să fie confecţionate din materiale neabsorbante, netoxice, inodore, rezistente la solicitările mecanice, la acţiunea căldurii, a acizilor şi a substanţelor chimice utilizate pentru curăţenie şi dezinfecţie; pentru unele părţi ale utilajelor sau recipientelor, tăvilor, blaturilor la mesele de tranşare se pot utiliza şi materiale plastice admise de normele sanitar-veterinare; părţile din utilaj care vin în contact cu carnea se pot construi din oţel inoxidabil, din aliaje sau din material plastic cu caracteristici corespunzătoare; utilajul trebuie să aibă colţurile rotunjite, suprafeţele netede şi lipsite de porţiuni, crăpături sau scobituri, care să reţină materiile organice;
• Epurarea apelor reziduale se poate realiza prin utilizarea unui coagulant (floculant TI, în asociere cu lapte de var, urmate de o fază de epurare biologică) sau a unei tehnici mecanico-biologice; periodic se recurge la determinarea gradului de epurare a apelor prin metode de laborator.
Un element important în succesul economic al abatorizării iepurilor de casă îl reprezintă corelarea graficului de producţie al fermelor cu datele pentru livrarea animalelor la abator la încheierea ciclului de creştere a tineretului sau de exploatare a adulţilor.
